Descriere
Mihail Diaconescu, autorul romanului Culorile sângelui, este unul dintre marii scriitori români ai secolului XX. Criticul Al. Condeescu îl prezintă ca pe un “prozator de amplă respiraţie epică, mânuind o informaţie uriaşă cu plăcerea reconstituirii istorice exacte”.
În primul capitol al cărţii “O mărturisire necesară”, MD povesteşte cu savoare întâlnirea sa cu Marin Preda, care i-a publicat prima ediţie a acestei cărţi. Apoi prezintă motivaţia alegerii ca erou principal al romanului, pe Pârvu Mutu, zugrav de biserici din vremea lui Constantin Brâncoveanu şi a primilor domnitori fanarioţi.
În această naraţiune, Pârvu Mutu este la vârsta maturităţii, când poate medita asupra conflictelor istoriei, dar şi a zbuciumului propriu provocat de sentimentele sale prinse între dragoste şi datorie.
Amplă frescă istorică a societăţii româneşti din acea vreme, cartea este şi un mic album de artă, ilustrat cu imagini din pictura bisericească a lui Pârvu Mutu dintr-una din bisericile pictate de el, cea din Filipeştii de Pădure, în judeţul Prahova.
De notat că Pârvu Mutu nu era mut, doar intra în post de vorbire în timp ce picta o biserică. Pentru credința lui profundă, Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat ca Sf. Cuvios Pafnutie Zugravul, cu ziua de pomenire 7 august.
În Postfaţa cărții, criticul Cristi Pantelimon analizează arta compoziţiei, structura epică şi dinamica romanului, dar și dimensiunea morală a unor aspecte din viaţa epocii, concluzia fiind că “romanul Culorile sângelui este o capodoperă care aduce în lumea noastă bucuria de a retrăi acele vremuri care ne-au plămădit şi pe noi.”
